Trump, Putin și harta cu care ar trebui să se trezească în fiecare dimineață Ciolacu, Bolojan și Hurezeanu
România se află într-un moment de cotitură: va rămâne în umbra deciziilor marilor puteri sau va deveni un actor activ în asigurarea securității Flancului Estic?
Azi e ziua cea mare, în care Trump ne-a anunțat că va vorbi cu Putin despre soluționarea războiului din Ucraina. Preşedintele SUA a mai declarat că „multe elemente” ale unui acord de pace a au fost convenite cu Kremlinul înainte de convorbire telefonică mult aşteptată.
Ilustrație Explicativ.com Foto: ISW/X
Între timp, administrația Trump ia în considerare oferirea unor garanții de securitate Ucrainei în schimbul unor concesii teritoriale, conform consilierului pentru securitate națională, Mike Waltz. Într-un interviu la ABC News, acesta a spus că Ucraina trebuie să renunțe la părți din teritoriu și la aderarea la NATO pentru pace și garanții de securitate.
Waltz a mai afirmat că SUA ia în considerare „realitatea situației de pe teren” în discuțiile diplomatice atunci când discută despre încheierea războiului din Ucraina, iar experții Institutului pentru Studiul Războiului din Washington (ISW) scriu că formularea sprivind „realitatea de pe teren” rămâne ambiguă și poate fi interpretată în linie cu retorica Kremlinului, care folosește acest termen pentru a justifica pretențiile sale teritoriale.
O încetare a ostilităților pe linii greu de apărat ar putea reduce eficiența acestor garanții de securitate și ar lăsa Ucraina vulnerabilă la viitoare atacuri rusești. În prezent, trupele rusești se află periculos de aproape de orașe-cheie precum Herson, Zaporojie și Harkov, iar Rusia își întărește infrastructura logistică pentru viitoare atacuri.
Conform ISW, un acord de pace bazat pe actualele linii ale frontului ar necesita sprijin militar masiv și costisitor din partea SUA și Europei pentru a menține un echilibru strategic. Ucraina ar trebui să-și extindă armata și să își îmbunătățească capacitățile defensive pe o linie de frontieră de peste 2.100 km. În plus, un astfel de acord ar implica și desfășurarea unor forțe occidentale pentru a impune respectarea încetării focului.
O retragere a Rusiei pe poziții mai puțin favorabile ar reduce costurile menținerii păcii și ar face mai dificilă reluarea agresiunii rusești. Dar în ciuda negocierilor, Rusia rămâne inflexibilă în ceea ce privește pretențiile sale teritoriale. Kremlinul revendică în continuare întreaga regiune Donbas, Zaporojie și Herson, inclusiv părți ale acestora pe care încă nu le controlează.
De altfel, ISW amintește în analiza din 16 martie că Putin și oficialii săi insistă că așa-numita „Novorossiya” include și regiunile Harkov, Dnipropetrovsk, Odesa și Nikolaev. De asemenea, Rusia refuză orice prezență militară occidentală în Ucraina, considerând-o o implicare directă a NATO în conflict.
Separat, în analiza din 17 martie experții ISW precizează că Putin încearcă să folosească propunerea de încetare a focului ca instrument de presiune pentru a obține concesii preemptive din partea lui Trump. Iar acest lucru s-a dedus din faptul că Trump a anunțat că va discuta cu Putin despre „teren, centrale electrice și împărțirea anumitor active”, ceea ce sugerează că Rusia încearcă să impună propria agendă asupra negocierilor.
Propunerea SUA-Ucraina din 11 martie prevedea o încetare a focului de 30 de zile, urmată de negocieri pentru o pace durabilă, însă Putin a respins-o, insistând că încetarea ostilităților trebuie să elimine „cauzele inițiale” ale războiului.
De asemenea, Rusia încearcă să includă în discuții subiecte care nu erau prevăzute în propunerea inițială, cum ar fi capacitatea Ucrainei de a mobiliza forțe și de a primi ajutor militar, slăbind astfel poziția Kievului și a Washingtonului în viitoarele negocieri.
Experții ISW avertizează că Rusia își menține obiectivul de a distruge suveranitatea Ucrainei, cerând din nou neutralitatea acesteia și refuzul NATO de a accepta Kievul ca membru, așa cum făcea înainte de invazia din 2022. Altfel spus, poziția Kremlinului, neschimbată din 2021, demonstrează că Rusia nu este dispusă să renunțe la obiectivul său strategic de a transforma Ucraina într-un stat subordonat și lipsit de autonomie decizională în materie de securitate și alianțe.
Scurt pe doi, toate informațiile astea + harta ISW de mai jos ar trebui să stârnească îngrijorare la București și să-i facă pe liderii politici ca premierul Ciolacu, președintele interimar Bolojan și ministrul de externe Hurezeanu să adopte o poziție mai fermă pro-Ucraina, similară cu cea a Poloniei.
Foto: ISW/X
De ce? Păi e clar răspunsul. Dacă Rusia ar reuși să cucerească toate teritoriile pe care le consideră „Novorossiya”, ar avea acces direct la granița României, punând astfel presiune uriașă asupra securității naționale.
În plus, dacă Rusia ocupă Odesa și Nikolaev, se creează o punte teritorială între Transnistria și restul teritoriului controlat de Moscova, ceea ce ar putea pune Chișinăul în fața unei amenințări existențiale. Iar România are un interes strategic clar în menținerea independenței Republicii Moldova și ar trebui să fie printre cele mai vocale state în sprijinul Ucrainei pentru a preveni acest scenariu.
Polonia a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei, oferind sprijin militar, politic și economic semnificativ. Această abordare i-a consolidat poziția în NATO și UE ca lider regional în materie de securitate. România, în schimb, a adoptat o poziție mai precaută, fără a avea o strategie clară de contracarare a pericolului rusesc. Acum e momentul să arătăm că nu suntem doar o țară care acceptă poziția altora și avem și noi propiile soluții.
Mai concret spus, România este un punct-cheie al Flancului Estic al NATO, iar lipsa unei poziții ferme sugerează că actualii decidenți de politică externă de la București subestimează riscurile expansionismului rusesc în regiune, mai ales într-un moment când Donald Trump discută direct cu Vladimir Putin peste capul europenilor și al Kievului.
Ei bine, în tot acest context România ar trebui să facă trei lucruri importante:
Să crească ajutorul în echipamente, muniție și antrenament pentru forțele ucrainene.
Să investească mai mult în propria armată și industrie de apărare.
Să propună crearea unui front comun al statelor de pe Flancul Estic al NATO, alături de Turcia, care să contrabalanseze strategia agresivă a Rusiei.
Dacă România rămâne într-o poziție ambiguă și ezitantă în actualul context geopolitic, există riscul ca amenințarea rusească să se apropie mult mai repede și mai agresiv de granițele noastre într-un mod convențional. Deja rușii duc un război hibird pe teritoriul țării prin operațiunea Călin Georgescu. Concret, Dacă Rusia își duce planul la capăt și ocupă Odesa și Nikolaev, va avea acces direct la granița României. În fața acestui scenariu, liderii politici de la București trebuie să decidă: acționează acum sau așteaptă să fim următorii pe lista de invazie a lui Putin?
Altfel spus, corespondentul The New York Times pentru securitate națională, David E. Sanger, scrie că discuția de azi dintre Trump și Putin are „ecouri de Ialta”. Rusia ar putea să vrea chiar mai mult decât ce a cucerit până acum, ar putea cere Odesa, orașul port de la Marea Neagră, mai scrie David E. Sanger.
În completare, Neil Melvin de la Royal United Services Institute din Londra, explică pentru CNN că regiunea Mării Negre a fost mereu un punct cheie în eforturile lui Putin de a restabili puterea și influenței Rusiei după căderea URSS.