Trei oportunități și trei riscuri pentru Republica Moldova în criza gazelor din Transnistria

Gazprom a anunțat că oprește livrările de gaze către Transnistria. Suspendarea gazelor aduce oportunități pentru integrarea Moldovei în sistemul energetic românesc, dar și riscuri de destabilizare.

Dec 29, 2024

Autoritățile moldovene de la Chișinău se află în aceste momente în fața unei situații care prezintă un set de oportunități, dar și multe riscuri pentru stabilitatea și integritatea ordinii constituționale moldave.

Gazprom a informat MoldovaGaz că va suspenda furnizarea de gaze pentru regiunea transnistreană începând cu 1 ianuarie 2025. Această decizie vine în contextul refuzului autorităților ucrainene de a mai permite continuarea tranzitului gazului rusesc de la începutul anului viitor, când expiră contractul de tranzit existent, și a eșecului (intenționat?) de a rezerva capacitate de transport pe ruta trans-balcanică, pentru luna ianuarie, de către Gazprom.

Foto: Shutterstock

În arhitectura energetică a Moldovei, acest gaz rusesc juca un rol important în producția de energie electrică ieftină la centrala termoelectrică de la Cuciurgan, controlată de regimul de la Tiraspol.

Cu alte cuvinte, Gazprom furniza gaz către MoldovaGaz, o subsidiară a Gazprom, care îl transmitea mai departe către regimul transnistrean, ce folosea mare parte din el pentru a produce energie electrică, ulterior vândută guvernului de la Chișinău.

Pentru Transnistria, gazul rusesc este un liant economic esențial. Este folosit pentru a acoperi necesarul de energie electrică al regiunii, termoficarea centralizată, energia pentru industriile energofage (de care depind profiturile conglomeratului Sheriff) și aduce mare parte din veniturile bugetare ale regimului separatist. De altfel, bugetul regimului de la Tiraspol suferă deja din cauza reducerii activității industriale, ținută în viață în bună măsură de România.

Revenind la Moldova, încetarea furnizării de gaze rusești pe ruta ucraineană aduce cu sine o serie de oportunități, dar și riscuri de destabilizare.

Oportunitățile

Sunt trei oportunități principale pe care le văd eu din toată această poveste:

Chișinăul poate folosi acest moment pentru a redefini în continuare parametrii economici și politici ai relației cu Tiraspolul.

Pe parcursul ultimilor ani, Moldova a făcut pași concreți pentru a extinde ordinea constituțională și administrativă în stânga Nistrului. Aici vorbim despre obligarea companiilor transnistrene să se înregistreze la Registrul Comerțului din Moldova dacă vor să exporte către UE, unde peste 80% din exporturile regiunii merg, sau despre eliminarea excepțiilor de la plata taxelor și impozitelor.

Eliminarea rutei ucrainene pentru furnizarea de gaze rusești, folosite pentru generarea de electricitate la centrala termoelectrică de la Cuciurgan, crește pârghiile disponibile Chișinăului în relația cu Tiraspolul.

În acest moment, Tiraspolul este aproape complet prizonierul autorităților de la Chișinău, care pot să sufoce economic regimul transnistrean.

Stoparea rutei ucrainene pentru gazele rusești reprezintă și o oportunitate pentru creșterea în continuare a rezilienței energetice și economice a Moldovei.

Dependența crescută de energia electrică produsă la Cuciurgan este o vulnerabilitate pentru securitatea energetică a Moldovei. Situația actuală oferă o fereastră de oportunitate pentru o diversificare a resurselor și o reajustare a așteptărilor privind costul energiei.

Împreună cu un ajutor din partea României, atât prin furnizarea de energie subvenționată de la Cernavodă, cât și printr-o potențială unificare a piețelor de energie, Cuciurgan poate deveni doar o opțiune printre altele. O opțiune bună pentru energie ieftină, dar totuși doar una dintre mai multe disponibile. Iar asta reduce și mai mult marja de manevră a regimului de la Tiraspol în favoarea Chișinăului.

Încetarea, chiar și temporară, a producției de energie de la Cuciurgan permite o ancorare și mai rapidă a Moldovei în sistemul energetic românesc.

După cum știm, statul român și-a asumat deja că producția de energie (din toate sursele) trebuie să asigure atât necesarul intern, cât și tot necesarul Moldovei. O criză precum aceasta poate duce la o amplificare a integrării energetice a Moldovei în sistemul energetic românesc.

Această ancorare poate juca un rol important în garantarea orientării economice și (sperăm) politice pro-europene a Moldovei, indiferent de cine vine la putere la Chișinău.

Riscurile

Suspendarea furnizării de gaze rusești pe ruta ucraineană vine și cu un set important de riscuri pentru stabilitatea internă a Moldovei:

Fără gazul rusesc ieftin, centrala de la Cuciurgan și industriile energofage din stânga Nistrului vor intra într-o criză profundă, ce poate avea un efect destabilizator, în termeni socio-economici și politici, și pentru dreapta Nistrului.

Fără gazul rusesc ieftin, economia Transnistriei se va sufoca, iar asta va forța regimul de la Tiraspol să aleagă între trei opțiuni complementare: creșterea gradului de represiune internă, escaladarea tensiunilor cu Moldova pentru a distrage atenția de la criza economică sau abandonarea ambițiilor secesioniste.

Având în vedere situația economică și politică deja fragilă din dreapta Nistrului, destabilizarea Transnistriei este inacceptabilă pentru Chișinău. Mai ales că urmează alegeri parlamentare cruciale pentru viitorul Moldovei, unde forțele pro-rusești au șanse credibile de a obține o majoritate.

O criză profundă în Transnistria, chiar și fără o escaladare a tensiunilor dintre Tiraspol și Chișinău, va duce la o criză umanitară gravă. Vorbim de sute de mii de oameni care vor rămâne fără căldură în mijlocul iernii, fără locuri de muncă într-o industrie energofagă lăsată fără resurse.

Aceasta are potențialul de a produce valuri de refugiați interni, punând presiune asupra finanțelor publice de la Chișinău și destabilizând economic Moldova într-un an electoral. O asemenea situație va necesita ajutoare umanitare internaționale.

Un colaps subit al regimului de la Tiraspol ar pune Chișinăul în fața unei situații fără precedent, în care va trebui să își asume responsabilitatea administrativă și politică pentru încă 300.000+ de oameni din stânga Nistrului.

Având în vedere că statul are deja capacitate limitată, nu este clar cum ar putea Moldova să preia sarcina plății pensiilor, salariilor și stabilirii instituțiilor administrative moldovene în Transnistria.

Riscul fundamental din punct de vedere politic ar fi că un potențial colaps subit al Transnistriei ar readuce sub ordinea constituțională moldoveană peste 200.000+ de votanți cu preferințe pro-ruse explicite. Dând diferența dintre voturile obținute de Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo la alegerile prezidențiale, este posibil ca acești noi votanți să asigure victoria unei majorități pro-rusești la Chișinău.

Pe scurt, suspendarea furnizării gazelor rusești către Transnistria aduce atât oportunități, cât și riscuri pentru Moldova. Rămâne de văzut cât de bine poate guvernul moldovean să gestioneze acest mix exploziv.