Sfârșitul moștenirii lui Atatürk? Erdoğan profită de contextul geopolitic și de rolul strategic al Turciei pentru a anihila orice urmă de opoziție
În timp ce lumea liberală caută busola, Erdoğan acționează. Arestarea lui Ekrem İmamoğlu, cel mai promițător rival politic al președintelui turc, e doar vârful icebergului.
De aproape o săptămână, Turcia a devenit din nou un butoi cu pulbere gata să explodeze. Pe fondul arestării principalului lider al opoziției, zeci de mii de oameni manifestă împotriva guvernului și mai ales împotriva modului autocrat în care conduce țara Recep Tayyip Erdoğan. Protestele au început miercuri, în aceeași zi în care primarul Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, a fost arestat. Foarte rapid, mii de persoane s-au adunat în fața Universității din Istanbul pentru a denunța arestarea, iar de atunci zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi. Autoritățile turce au răspuns violent la manifestațiile pașnice, iar duminică seară, în a cincea zi consecutivă de protest, oamenii au fost dispersați de poliție la Istanbul cu gaze lacrimogene și spray paralizant. Mai mult, în orașul Izmir, din sud-vestul Turciei, poliția turcă a folosit tunuri cu apă pentru a împrăștia mulțimea.
Foto: Ilustrație FT via Getty Images
Cine este Ekrem İmamoğlu și ce i s-a întâmplat?
Ekrem İmamoğlu este primarul Istanbulului și unul dintre cei mai importanți lideri ai opoziției din Turcia, considerat cea mai bună variantă de candidat la alegerile prezidențiale din 2028 din partea Partidului Republican al Poporului (CHP). A fost ales primar pentru prima dată în 2019 și reales în 2024.
Miercurea trecută, pe 19 martie 2025, a fost arestat alături de peste 100 de persoane, sub acuzații de corupție și presupuse legături cu o organizație politică interzisă. Cu o zi înainte, Universitatea din Istanbul i-a anulat diploma de licență, invocând nereguli privind transferul său de la o universitate privată din Cipru de Nord — o decizie care i-ar bloca orice potențială candidatură la președinție, scrie Al Jazeera.
Care sunt acuzațiile aduse împotriva lui İmamoğlu?
Inițial, İmamoğlu a fost acuzat de corupție, luare de mită și „terorism”. Procurorii din Istanbul au susținut că ar fi condus o organizație criminală implicată în fraudă sistematică, trucarea licitațiilor publice, delapidare și mită. De asemenea, a fost acuzat că ar fi sprijinit PKK, o organizație considerată teroristă de Turcia, SUA și UE, prin participarea la o inițiativă politică locală numită „consens urban” care ar fi favorizat implicarea actorilor kurzi în administrația locală.
Duminică, pe 23 martie, o instanță din Turcia a decis arestarea sa preventivă pentru fapte de corupție, însă acuzațiile de terorism au fost retrase. În absența acestora, guvernul turc nu poate numi un administrator special la conducerea Primăriei Istanbul, iar noul primar urmează să fie ales din cadrul consiliului municipal.
Video: SW News - SOFT WAR NEWS/X
Primarul arestat devine candidat oficial la prezidențiale
Arestarea lui Ekrem İmamoğlu a provocat cel mai mare val de proteste de stradă din Turcia din ultimul deceniu și a amplificat îngrijorările privind democrația și statul de drept în această țară. Cu toate că a fost plasat în detenție preventivă, İmamoğlu a fost desemnat oficial, la sfârșitul săptămânii trecute, candidat la președinția Turciei de către CHP.
Susținătorii lui Ekrem İmamoğlu și o parte semnificativă a opiniei publice turce consideră această mișcare ca fiind un atac politic motivat, scrie Politico Europe, menit să-l elimine din cursa electorală pe singurul politician cu șanse reale să învingă tabăra lui Erdoğan.
După anunțul arestării, zeci de mii de protestatari au ieșit în stradă în mai multe orașe ale Turciei, inclusiv în fiefuri conservatoare ale președintelui, în ciuda interdicțiilor privind manifestațiile.
Între timp, autoritățile au blocat mai multe conturi de social media, au limitat accesul la platforme precum WhatsApp și au reținut peste 1.000 de protestatari. În plus, mass-media pro-guvernamentală turcă a evitat să relateze despre proteste, în timp ce Erdoğan a denunțat demonstrațiile ca fiind „teroare de stradă”.
Foto: Francisco Seco/AP
Arestarea lui İmamoğlu marchează, potrivit unor analiști consultați de Politico, trecerea de la un regim autoritar competitiv, unde opoziția avea teoretic o șansă la alegeri, la un autoritarism fățiș.
Mai mult, guvernul turc pare să vizeze chiar și preluarea controlului asupra partidului de opoziție CHP, ceea ce a determinat conducerea formațiunii să convoace un congres extraordinar pe 6 aprilie pentru a preveni impunerea unui „administrator special” numit de stat.
Ei bine, în tot acest context complicat, fostul președinte turc Abdullah Gül a intervenit public pentru a condamna arestarea lui İmamoğlu, amintindu-i lui Erdoğan că și el a fost persecutat politic în trecut.
„Ceea ce i s-a făcut președintelui Erdoğan și mie în trecut nu ar trebui să i se facă nici lui Ekrem İmamoğlu. Nu trebuie să pierdem statul de drept și justiția. În caz contrar, Turcia va pierde”, a spus Gül, referindu-se la momentul din 1998 când Erdoğan a fost condamnat pentru incitare la ură religioasă și i s-a interzis să facă politică după ce a recitat o poezie pe când era primar al Istanbulului.
Video: Son Güncel Haber/X
Scrut pe doi, acțiunile autorităților turce împotriva lui İmamoğlu și a opoziției nu face decât să consolideze regimul autoritar al lui Erdoğan. Iar eliminarea prin metode judiciare a unui contracandidat puternic sugerează o strategie deliberată de a menține controlul total asupra puterii, în perspectiva alegerilor prezidențiale, posibil anticipate, înainte de 2028.
Foto: AP via Getty Images
Constituția Turciei limitează mandatele prezidențiale la două, iar actualul mandat al lui Erdoğan se încheie în 2028, însă, dacă parlamentul turc convoacă alegeri anticipate, el ar putea candida din nou legal.
Mai mulți analiști cred că strategia lui Erdoğan este să provoace alegeri anticipate în absența lui Ekrem İmamoğlu, considerat de mulți singurul candidat capabil să-l învingă. Deși Erdoğan a declarat că nu va mai candida, are un istoric de retrageri strategice care nu sunt luate în serios de publicul turc, scrie presa europeană.
Sfârșitul moștenirii lui Atatürk? Erdoğan profită de contextul geopolitic ca să sugrume democrația
Într-un articol de opinie din Politico, jurnalistul Jamie Dettmer scrie că zilele astea asistăm doar la cum președintele turc Recep Tayyip Erdoğan profită de schimbările geopolitice internaționale pentru a-și consolida regimul autocratic și a suprima opoziția democratică.
Concret, prin reținerea lui İmamoğlu, Erdoğan face un pas simbolic și strategic spre neutralizarea singurei forțe politice care încă mai are potențialul de a-l învinge electoral. Iar retragerea diplomei universitare a lui İmamoğlu, urmată de arestarea sa și a altor oficiali ai opoziției, sugerează o intenție clară de a-l descalifica înainte ca acesta să capete și mai multă tracțiune în cursa prezidențială, precizează Jamie Dettmer.
Foto: Profimedia Images
Momentul ales nu pare întâmplător: Erdoğan pare încurajat de climatul internațional tot mai favorabil autocraților, mai ales sub influența politicilor lui Donald Trump, care promovează autoritarismul și reprimarea adversarilor. În plus, ruptura între UE și SUA pe care a provocat-o nou abordare în politica externă a administrației Trump i-a făcut pe liderii europeni să fie de data asta mai reținuți în poziții referitoare la ce se întâmplă în Turcia. De ce? Pentru că UE are nevoie de a doua cea mai mare putere militară din NATO, în caz că SUA renunță la a mai asigura securitatea Europei.
În contextul în care liderii globali cu tendințe iliberale se inspiră reciproc și se susțin tacit sau direct, Erdoğan pare să fi considerat că este momentul potrivit pentru a da o lovitură decisivă democrației turcești, mai notează Jamie Dettmer, care ține să spună și că această tendință nu este izolată, ci parte dintr-un val mai larg de lideri globali care rescriu regulile în țările unde conduc și subminează instituțiile democratice pentru a-și consolida puterea politică. Și cum fac asta? Prin controlul presei, prin limitarea libertăților cetățenești ori prin utilizarea tehnologiei pentru a reduce la tăcere opoziția.
Jamie Dettmer mai avertizează că suntem într-un moment geopolitic complicat, care oferă autocraților un avantaj istoric. Cu sprijin tacit din partea unor lideri globali și o opoziție internațională fragmentată sau pasivă ori tăuctă din cauza faptului că are nevoie de sprijinul său, Erdoğan pare convins că poate zdrobi ultimele bastioane ale democrației în Turcia fără consecințe majore. În altă ordine de idei, consemnează Dettmer, președintele turc a petrecut ani întregi erodând democrația, reducând la tăcere disidența și epurând armata și administrația publică a țării. Acum, se pare că a ales acest moment geopolitic, când se resetează alianțele globale, inclusiv cea transatlantică, pentru a îngropa definitiv moștenirea lui Mustafa Kemal Atatürk.
Foto: Reuters via Getty Images
Care e moștenirea lui Atatürk? Păi ea constă în transformarea profundă a Turciei într-un stat modern, laic și naționalist, după prăbușirea Imperiului Otoman. El a implementat reforme radicale, precum abolirea califatului, introducerea alfabetului latin și garantarea separării dintre stat și religie. De aceea Atatürk este considerat părintele fondator al Republicii Turcia și un simbol al modernizării și secularismului.
Însă mulți analiști occidentali susțin că Erdoğan a început treptat să anuleze o parte din moștenirea laică și modernizatoare a lui Atatürk. Iar sub conducerea sa, influența religiei în spațiul public a crescut semnificativ, iar statul turc a devenit tot mai centralizat și personalizat în jurul președintelui.
O analiză a celor de la The Conversation indică faptul că Erdoğan a excelat în mod constant în poziționarea sa pe scena internațională, profitând cu abilitate de oportunitățile lăsate de alții și transformându-le în avantajul său. Pe scurt, el a demonstrat încă o dată acest lucru prin orchestrarea arestării lui İmamoğlu. Și, având în vedere că evenimentele globale îi consolidează influența asupra Occidentului, președintele turc are un rol atât de puternic în noua configurație a strategiei de securitate a Europei, încât știe că importanța sa strategică îl va proteja de repercusiuni internaționale grave.
Mai mulți protestatari din Istanbul, intervievați de BBC sub protecția anonimatului, au condamnat cu fermitate arestarea lui Ekrem İmamoğlu și au exprimat temerile lor legate de deteriorarea democrației în Turcia. „Avem dreptul să votăm. Avem dreptul să alegem pe cine vrem să ne conducă. Dar el [președintele Erdoğan] ne ia acest drept”, a spus unul din manifestanți. Un alt tânăr a subliniat importanța alegerilor libere, precizând: „Vrem democrație. Vrem ca oamenii să aleagă pe cei care sunt aleși. Și vrem voința liberă de a alege pe cine vrem, fără ca aceștia să fie aruncați în închisoare”.
Problema e că în Turcia lui Erdoğan, democrația servește mai mult ca monedă de schimb decât ca o prioritate reală.