E momentul să vorbim despre elefantul din cameră: umanizarea excesivă a candidaților pentru președinția României
Umanizarea excesivă a candidaților, fără întrebări dure despre competențele lor, transformă spațiul media/online într-o platformă de propagandă electorală.
Cred că e momentul să vorbim despre elefantul din cameră pe care refuzăm să-l vedem: umanizarea excesivă din această perioadă a candidaților pentru președinția României.
Foto: Colaj alba24.ro
Fie că e vorba de Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Elena Lasconi, George Simion, Mircea Geoană sau restul candidaților care vor să-i succeadă lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, niciun candidat nu e întâmpinat cu întrebări dure și care să îi scoată în evidență capacitatea sau incapacitatea de a se califica pentru funcția la care aspiră și pentru care cere votul românilor.
Se vede asta în toate podcasturile, emisiunile TV, de radio sau cele online unde candidații la președinția României sunt „invitați speciali”. Toate gazdele acestor produse media spun că nu le pun întrebări dificile candidaților pentru că vor să scoată în evidență „latura umană” a acestora.
E ok acest lucru atâta timp cât se ține cont de măsura în care e prezentat candidatul în acea emisiune. Ai nevoie de un interviu în care să-i vezi fața umană, cum se comportă cu oamenii în viața lui privată, ce pasiuni are, ce cărți citește, la ce filme se uită, ce glume îi plac, ce mănâncă sau care sunt amintirile lui cele mai frumoase din trecut.
Dar în momentul în care candidaților, pe tot parcursul întregii emisiuni, nu li se pun deloc întrebări dificile care țin de programele lor politice, de viața lor profesională, de legăturile pe care le au ori de modul în care se raportează ei personal la niște teme generale care pot produce polarizare socială, atunci întregul moment devine unul electoral și de spălare a candidatului.
Poate intenția ta ca gazdă nu e să-l speli pe candidat, ci doar să-l faci cunoscut pentru publicul tău, însă dacă ignori întrebările dificile care arată cât de pregătit sau nepregătit este acel candidat pentru funcție, nu faci decât să te transformi într-un vector public de propagandă a candidatului. Iar asta au făcut toți cei care i-au invitat pe candidații la președinția României în emisiunile lor în ultimele săptămâni. Au fost vectori de propagandă electorală și au lăsat impresia că acele interviuri au fost plătite, chiar dacă ele nu au fost.
Contează însă percepția oamenilor, care devin din ce în ce mai dezgustați de politică când văd că politicienii nu sunt trași la răspundere pentru probleme, nu sunt combătuți atunci când promit marea cu sarea sau că nu sunt corectați atunci când spun minciuni.
Interviurile în care se scoate în evidență „fața umană a candidatului din spatele afișului electoral” au devenit în România o regulă. Excepția, în schimb, o reprezintă interviurile în care chiar se pun niște întrebări pe bune și relevante, care au rolul de a deschide ușile dulapului ca să vadă publicul câți scheleți sunt acolo. Într-o societate cu o democrație consolidată, presă pentru interesul public și candidați puternici, interviurile de umanizare ar fi fost puține, iar interviurile politice ar fi fost mult mai multe.
Problema e că avem o societate din ce în ce mai disfuncțională din punct de vedere democratic, candidații sunt extrem de slabi și incapabili să iasă din ridicol, iar presa românească, într-o mare parte, acceptă să fie cumpărată de politicieni și partide cu zeci de milioane de euro pe an.
Iar odată ce partidele și candidații cumpără presa și mai toată zona de comunicare publică, aceștia așteaptă să nu ajungă în mijlocul unui moment de dificultate. De aceea nu o să vedeți la televiziunile din România, la mării influenceri din online care fac podcasturi sau la majoritatea publicațiilor online românești apropiate de partide, interviuri incomode cu candidații la președinția României.
În tot acest context complicat e nevoie de dezbateri electorale care să facă lumină în jurul tuturor controverselor pe care le au candidații în jurul lor. Dar va fi foarte greu să-i faci pe consultanții candidaților să înțeleagă că trebuie să le spună clienților lor că e necesar să se ducă și într-un spațiu media lipsităde confort și în care trebuie să te aștepți la cartofi fierbinți, nu doar la portocale care ți se dau la fiecare întrebare pentru că așa s-a negociat înainte: venim și la voi, dar nu îl puneți în dificultate.
Repet, pe români îi interesează latura umană a viitorului lor președinte. Dar jurnaliștii, oamenii de comunicare sau creatorii de conținut de pe internet sunt responsabili să construiască publicului o imagine de ansamblu. Adică să-l arate pe candidat, cu bunele și relele sale. Iar apoi omul va lua singur hotărârea dacă să pună sau nu ștampila de vot pe acel candidat. În momentul în care doar te transformi într-o platformă unde un candidat vine să-și expună promisiunile electorale, atunci nu faci altceva decât să fii complice la dezinformarea populației.
Iar vestea tristă e că de vineri începe în mod oficial campania electorală și vom asista la tot mai multe momente/interviuri în care candidații se vor folosi de spațiul media (adică TV/online/radio) pentru a-și expune promisiunile electorale, dar nu vor fi deranjați cu întrebări dificile, pentru că au plătit pentru „publicitate electorală”.