Cu Dumnezeu în gură și Kremlinul în cap: cum folosește Rusia credința ortodoxă ca să toarne otravă în mințile românilor
Putin pretinde că apără credința, dar în teritoriile ocupate din Ucraina arde biserici, ucide preoți și forțează convertiri.
De peste trei ani, de când și-a început războiul pe scară largă în Ucraina, Putin și propaganda rusă au căutat să promoveze falsa narațiune cum că Moscova este apărătoarea credinței și valorilor tradiționale ortodoxe. Iar manipularea a ajuns și în România, inclusiv prin rularea în buclă la TV a mesajelor propagandistice ale preotului român Mihail Jar Longhin.
Pe scurt, mașinăria de propagandă a lui Putin se bazează masiv pe ideea că Rusia este pilonul esențial al religiei ortodoxe, care are rolul să se opună Occidentului „decăzut moral”. De aceea, propaganda rusă prezintă regimul de la Kremlin ca pe protector al creștinismului și al spiritualității în fața „ateismului globalist”.
Adevărul e însă altul: religia e folosită de Kremlin nu ca scop spiritual, ci ca instrument de putere, de control cultural și politic. Iar când alte forme de creștinism devin un obstacol, fie și prin simplul fapt că sunt „ucrainene” și nu „ruse”, sunt eliminate fără ezitare.
Foto: PBS NEWS.org
Concret, regimul lui Putin, de când și-a lansat războiul de agresiune împotriva ucrainenilor, persecută exact credincioși, fie că ei sunt protestanți, baptiști sau chiar ortodocși care nu sunt afiliați Patriarhiei Moscovei.
Ce fac forțele invadatoare ale lui Putin? Păi ceva ce nu recomandă Sfânta Scriptură ori Iisus: distrug, jefuiesc sau profanează lăcașe de cult, asasinează clerici sau lideri religioși ucraineni, arestează preoți ucraineni și forțează convertiri religioase. Cu alte cuvinte, Moscova practică în Ucraina nu doar cea mai brutală formă de agresiune asupra unui popor, ci și o formă extremă de colonialism religios.
Altfel, cea mai recentă analiză a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) indică faptul că Rusia continuă să persecute minoritățile religioase în teritoriile ocupate din Ucraina, în special comunitățile creștine evanghelice din regiunea Herson.
Foto: ISW/X
Această represiune face parte dintr-o campanie mai amplă menită să distrugă identitatea națională și religioasă ucraineană, potrivit Centrului de Rezistență Ucrainean, care ține să sublinieze și că oficialii ruși din zonele ucrainene ocupate transformă forțat bisericile ucrainene în locașuri ale Bisericii Ortodoxe Ruse, subordonată Patriarhiei Moscovei.
Iar preoții ucraineni asistă la torturarea credincioșilor protestanți și la forțarea copiilor ucraineni să se roage pentru „Russkiy Mir” (Lumea Rusă), conceptul geopolitic promovat de propaganda Kremlinului, care include limba, cultura, ortodoxia și mass-media rusă.
Foto: ISW/X
Otrava Kremlinului pe care o sorb românii din pahar
Ținând cont de toate aceste lucruri, poate înțelegem mai bine acum de ce reușesc să pătrundă în mintea oamenilor mesajele unor impostori precum Călin Georgescu și de ce o mare parte din publicul român e înclinat să adere fără să clipească la mesajele „suveraniste”.
Când cineva ca Călin Georgescu vine și vorbește cu aplomb despre „Dumnezeu”, „neam”, „rădăcini”, „pământ”, „credință” sau „tradiție”, o parte din oameni nu mai procesează rațional mesajul. În mintea lor se creează un fel de shortcut emoțional: dacă cineva pare că vorbește „în numele binelui” sau „cu frica lui Dumnezeu”, atunci trebuie să fie de partea adevărului, nu?…
Sunt sigur că mulți dintre cei care citesc aceste rânduri s-au izbit de astfel de răspunsuri în ultimele luni din partea celor care scrolează zilnic, ore întregi, pe TikTok și apoi urlă în piața publică că „vine UE și Soroș să ne gayifice”.
În realitate, propaganda rusă se folosește de credință ca să-și verse otrava informațională în creierele oamenilor. Iar mulți dintre români beau și ultima picătură din această otravă. Și știți de ce? Pentru că au o relație istorică profundă cu religia, iar Biserica a fost (și încă este) una dintre cele mai de încredere instituții de la noi din țară.
În plus, românii sunt învățați încă din școală și din familie că religia nu se discută, ci se crede, iar când un mesaj e transmis prin vocabular religios, el automat ajunge să treacă de filtrul critic. Asta arată deficiența de gândire critică pe care o avem noi ca popor.
Iar în vremuri de anxietate socială sau nesiguranță economică, cum traversăm acum, oamenii caută certitudini simple, iar lipsa unui minim exercițiu de gândire critică îi face vulnerabili la manipulare. Iar propaganda Kremlinului oferă exact asta: o lume cu „bine” și „rău” clar definit, unde rușii sunt „cavalerii spiritualității”, iar Occidentul „e corupt, decadent, ateu”.
Iar apoi sunt aruncate în scenă, pentru a-și face eficient numărul, figuri ca Georgescu. Iar astfel de personaje, pentru a reuși „să împărtășească” publicul cu otravă informațională rusească, nu se prezintă ca politicieni, ci ca vizionari „purtători ai unui adevăr profund”, care îmbină misticismul cu geopolitica.
În realitate, Simion, Georgescu și toți lacheii cu mesaje naționalist-religioase desfășoară nimic altceva decât o campanie de manipulare. Și pentru că împachetează un mesaj politic în limbaj religios, acesta devine mai ușor de înghițit de popor, mai greu de criticat și mai puternic emoțional!
Concluzia de moment nu e foarte complicată. Dimpotrivă, cred că o poate înțelege toată lumea: Religia nu e o problemă. În schimb, manipularea prin religie, da. Iar în România, vulnerabilitatea la astfel de mesaje nu vine doar din credulitate, ci dintr-un gol de educație critică, dintr-o tăcere lungă în fața imposturii și dintr-o naivitate cultivată sistematic.
Dacă vrem să rămânem un popor liber și cu adevărat credincios, trebuie să începem să nu mai confundăm lumina spirituală pe care o simte fiecare atunci când se conectează la credință cu farul de semnalizare al Kremlinului. Mai clar spus, dacă nu învățăm să gândim critic, vom continua să bem otravă cu etichetă de „adevăr” și să credem că tot ce vorbește despre „Dumnezeu” și „neam” e în slujba binelui.