Charm offensive: Extremiștii români, în avangarda „Internaționalei Izolaționiste”

Alegerile din România au atras o atenție internațională fără precedent, dezvăluind atât interferențe hibride externe, cât și o ascensiune îngrijorătoare a mișcărilor izolaționiste.

În urma alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului 2024, situația politică turbulentă din România a fost amplu mediatizată în plan internațional. Atenția fără precedent pe care audiențele străine au manifestat-o față de România a provocat diverse reacții.

Foto: Jean Louis Boisnard via Reddit

Pe de-o parte, interferențele hibride ale Federației Ruse, interferențe asupra cărora încă sunt așteptate clarificări și acțiuni concrete ale instituțiilor românești, au îngrijorat partenerii europeni și publicul liberal din toate colțurile lumii. Pe de altă parte, o formă de paradiplomație a „poporului” inițiată de partidele și vocile extremiste românești a prins contur într-o manieră total neașteptată, iar efectele se resimt. Pentru audiențele străine sensibile la discursul conspiraționist, la tezele izolaționiste și la ideile ultraconservatoare, „lupta” liderilor extremiști români a devenit o cauză proprie și un semnal de alarmă. „Internaționala Izolaționistă” pare să se formeze sub ochii noștri, chiar în România, iar democrații români sesizează prea puțin acest fenomen.

Mișcările reacționare și radicale sunt exportate dintr-un stat în altul printr-un tipar care trece adesea pe sub radar: declinare sau difuziune. Extremiștii, chiar dacă foarte polarizați în plan intern, se solidarizează în plan internațional. „Învățarea autocratică” sau ideologică este la fel, dacă nu chiar mai eficientă decât „învățarea democratică”. Exemplul lui Orbán de iliberalizare a Ungariei este, de exemplu, minuțios implementat de Fico în Slovacia. Oligarhizarea în statele post-sovietice obișnuia să se întâmple la fel de scolastic, prin diseminare de modele de „bună practică”. Dacă ne întoarcem cu un secol în urmă, Internaționala Comunistă a dirijat impecabil propagarea ideilor sale în statele Estului interbelic și nu numai, iar rezultatele le cunoaștem. Piața internațională a ideilor pe care extremiștii o conturează este foarte dinamică și complexă. Chiar dacă europenizarea, democratizarea și liberalizarea funcționează similar, rețeta extremiștilor pare să fie mai fertilă, mai ales situații de criză, iar doi factori o definesc: solidaritatea și crearea de platforme ce găzduiesc narațiuni alternative, menite să-și transforme adepții în militanți.

Șoșoacă, model pentru luptătorii împotriva „euro-globaliștilor”

La începutul acestui an, Florian Philippot, fondatorul partidului Les Patriotes, a găzduit, la Paris, în proximitatea ambasadei române, o manifestație a solidarității cu Șoșoacă și S.O.S România în fața „abuzurilor CCR”. Motivându-și sprijinul pentru Frexit (n.r. ieșirea Franței din UE), acesta afirmă că Șoșoacă este un model în lupta cu „euro-globaliștii” care încalcă constituțiile statelor membre ale UE și consideră alegerile recente din România drept un precedent alarmant. Acesta este numai un exemplu din lista lungă de roade pe care europarlamentara Diana Șoșoacă le culege după ani de zile de eforturi susținute de diplomație parlamentară și partizană sau de ieșiri mediatice controversate. Utilizându-și titlurile politice de senatoare și fondatoare a partidului S.O.S. România, Diana Șoșoacă a participat activ la conferințe internaționale și a apărut pe mai multe platforme externe care se revendică drept anti-globaliste. Discursul ei alternativ de politică externă și securitate, prin care susține formarea „polului Balcanic”, solidarizarea cu Orbán și Vučić, „Manifestul pentru pacea de la București” și alte idei de acest tip, a fost preluat pe canale obscure de către omologi în simțiri și idei, iar platforma pe care aceasta a creat-o își fructifică deja vocația internațională.

Foto: Profimedia Images

AUR, între europenizare și bipolaritatea comportamentului politic

Partidul AUR balansează între aspirația unei imagini externe frecventabile și comportamentele extremiste care l-au consacrat. În tabăra Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), George Simion a căutat ani de zile simpatia unor lideri precum Orbán sau Kaczyński. Cu toate acestea, mesajul anti-maghiar al multor lideri AUR nu a fost trecut cu vederea până ca Giorgia Meloni să opteze, în detrimentul Fidesz, aderarea AUR la grupul ECR din Parlamentul European. Excluzându-l pe Orbán din tabăra suveraniștilor europeni, Giorgia Meloni și-a adus contribuția la europenizarea AUR. Partidul a semnat, în schimbul aderării la grupul ECR, un angajament de sprijin față de Ucraina, un pas deloc neglijabil. Moderându-și discursul și comportamentul excentric, Simion a devenit, anul acesta, și vicepreședinte al ECR, iar platforma pe care acesta o susține, „România Mare în Europa”, beneficiază de validarea celui de-al treilea grup ca mărime în Parlamentul European.

Foto: George Simion/Facebook

În ciuda temperării ideologice și europenizării discursului geopolitic, primul tur al alegerilor prezidențiale a pus partidul în fața unei răscruci importante. Sprijinul ferm pentru Georgescu în turul al doilea, ralierea cu S.O.S. România și POT, respectiv organizarea manifestațiilor din București din ultimele zile, proteste marcate de anti-europenism și agresiuni împotriva jurnaliștilor, AUR a revenit la instinctele politice inițiale. Totodată, interviul lui Simion cu celebrul comentator american putinist Jackson Hinkle, interviu în care a afirmat că, deși nu susține acest deziderat, s-ar ralia unei ieșiri a României din NATO în cazul în care „poporul” ar vota astfel, subliniază această bipolaritate comportamentală a AUR. Totuși, susținând idei mai nuanțate precum „neutralitate în NATO”, Simion caută să creeze un cordon european în jurul AUR și să atragă și simpatia dreptei dure internaționale și, parțial, pare că reușește.

Călin Georgescu și „trezirea în conștiință” a națiunilor din întreaga lume

„Noul Rasputin” al Estului, așa cum l-a calificat istorica americană Anne Applebaum, este un caz deosebit de interesant. Campion al TikTok-ului, Călin Georgescu a zguduit spațiul public european în urma primului tur al alegerilor prezidențiale cu o victorie total neașteptată. „Calul troian” susținut de boții rusești și de algoritmii contestabili ai TikTok a îngrijorat pe bună dreptate partenerii europeni, care s-au raliat în spatele opțiunii euro-atlantice Elena Lasconi pentru cel de-al doilea tur. Așa cum a afirmat președinta legitimă a Georgiei, Salome Zourabișvili, România a devenit, la fel ca Moldova și țara sa, victima unui „război electoral”. Nici izolaționiștii din spațiul euro-atlantic nu s-au abținut de la reacții. Mesajul subtil al premierului maghiar Orbán prin care califica situația din România drept un „experiment” pare că l-a determinat pe acesta să își reafirme intenția de a ralia România în proiectul său geopolitic, iar anularea celui de-al doilea tur al alegerilor și turbulențele politice, dublate de deriva elitei politice de la noi, au redus în mod automat credibilitatea internațională a țării.

Pe fondul acestor incertitudini din România, Elon Musk și Donald Trump Jr. au reacționat imediat pe platforma X, invocând o „conspirație” în România care l-ar include pe fostul comisar european Thierry Breton. Georgescu a profitat de ocazie și, deși susține autosuficiența și suveranitatea deplină a României, a inițiat un caz la CEDO și a transmis mai multe apeluri președintelui Trump. Susținătorii principali ai mișcării MAGA din SUA, posesorii unor audiențe globale de zeci de milioane de urmăritori, precum Alex Jones sau Shawn Ryan, l-au invitat la podcasturile lor pe Georgescu. Acesta a acuzat, prin construirea bazei Kogălniceanu în România, un act ofensiv împotriva Rusiei, dezinformând masiv. Totodată, și-a propagat teza „etnoteologică”, prin care națiunea română devine subiect religios, iar spiritualitatea constituie instrument de guvernare. A îndemnat și alte popoare la „trezire în conștiință”, acuzând globalismul și soroșistii pentru suprimarea fondului ezoteric al statelor din întreaga lume. A vorbit extensiv despre Africa, continent deposedat de resursele sale de către forțele neocoloniale, precum și despre prezența „eliberatoare” a Rusiei și Chinei în acele state. Mesajul său a ajuns, între timp, la milioane de reprezentanți ai mișcărilor izolaționiste din întreaga lume, care încep să îl revendice drept inspirație.

Democrații români, în fața „Internaționalei Izolaționiste”: Soluții și traiectorii de acțiune

„Internaționala Izolaționistă” ce se formează la București a luat prin surprindere elita politică românească. Polarizați atât în interior, cât și în exterior, întâmpinând crize de leadership profunde, partidele democratice din România se află în derivă. Trebuie spus că mai mulți lideri din PSD, PNL, USR sau din partidele extraparlamentare REPER și SENS și-au creat un capital euro-atlantic respectabil. România nu duce lipsă de poziții de leadership prestigioase în conducerea familiilor politice a instituțiilor europene, nici de diplomați de talie globală. Capitalul creativ este, însă, deficitar, iar piața ideilor în tabăra democratică, liberală și euro-atlantică nu este bine stabilită. Liderii noștri liberali arareori vorbesc audiențelor străine și nu reușesc să le inspire, să proiecteze putere. Ne bat la porți mișcări de democratizare și europenizare care promit să schimbe destinul Estului Europei: protestele majore împotriva regimului hibrid Vučić în Serbia, acolo unde lidera opoziției liberale este etnica româncă Marinika Tepić, ascensiunea masivă a opoziției anti-Orbán în Ungaria, mișcările sociale masive din Georgia, leadershipul demn de un premiu Nobel al Maiei Sandu în Moldova și antreprenoriatul global unic al Ucrainei în marja agresiunii Kremlinului.

Inspirându-se din propria experiență cu mișcările izolaționiste și interferențele hibride, este momentul ca România să devină un pol al rezilienței democratice. Am putea numi, spre exemplu, „trimiși speciali” pe lângă opoziția biolrorusă aflată la Vilnius, am putea crea un fond de solidaritate pentru organizațiile rusești liberale, pro-Ucraina și anti-putiniste aflate în exil în Occident sau chiar o academie de reziliență democratică sub tutela NATO și UE la București, care să deservească, printre alții, democrații maghiari și sârbi. Am putea să creăm grupuri de prietenie în Parlament pentru Belarusul liber și Georgia europeană. Am putea să lansăm o nouă platformă de tip „Europa Liberă”, în parteneriat cu Moldova, pentru a sprijini cauza libertății în rândul audiențelor statelor post-sovietice. Am putea să invităm victimele regimului autoritar de la Tbilisi să formeze un centru de acțiune aici, în București. Este imperativ, totodată, să fim mentori pentru Moldova, Ucraina și statele din Balcanii de Vest în parcursul lor european, creând o platformă politică amplă în acest sens. În timp ce căutăm să reparăm criza constituțională, politică și democratică din România, acțiunea externă fermă poate fi sursa de deradicalizare și vindecare. Crizele creează și oportunități, iar o Românie creativă este o Românie care, în loc să exporte izolaționism și să importe haos politic, seamănă, în lume, valori democratice, putere soft și culege mult-dorita stabilitate, prosperitate și demnitate care au constituit vectorii unor generații întregi de români.

Autor invitat: Răzvan Foncea - este masterand al Institutului de Studii Politice (Sciences Po) din Paris în domeniul afacerilor europene. Anterior, Răzvan a ocupat poziția de Delegat de Tineret al României la ONU și a urmat un stagiu la UNESCO. În prezent, Răzvan activează în calitate de consultant în domeniul politicilor educaționale, de tineret și al afacerilor europene în Parlamentul României. Totodată, desfășoară proiecte de cercetare în sfera studiilor diplomatice și geopoliticii est-europene.

Foto: Arhivă Personală